Despre colecţii şi colecţionari de toate felurile se poate discuta foarte mult In cele ce
urmează ne referim foarte sumar la colecţionarea de mărci poştale diferite ca tematică
şi deasemenea la colecţionarea de Ilustrate maxime (Maximafilie) şi puţină istorie.
Colecţionarea de mărci poştale,care în termeni generali se numeşte activitate de filatelie se adresează tuturor vărstelor,dar mai ales tineretului.Aceasta ajută la lărgirea cunoştiinţelor de cultură generală,educarea gustului pentru frumos,pentru ordine şi
meticulozitate,redă adevărate clipe de satisfacţie intelctuală
Filatelia cere răbdare,perseverenţă şi dăruire,cere sacrificii,timp şi multă căutare,
pasiune şi dragoste pentru marca poştală,apoi mai cere angajare serioasă şi responsabilă pentru studiu,spre cunoaşterea aprofundată a cataloagelor de mărci româneşti şi străine
în scopul de a se putea realiza o colecţie,fie cronologică,fie tematică,cu care să se poată
participa la diferite expoziţii din ţară şi de peste hotare.
Noua pasiune,filatelia, îi învaţă pe tineri,să fie ordonaţi,să iubească lucrul curat,să fie
meticuloşi în mânuirea timbrelor,folosind doar penseta şi lupa,să întreţină cu grije mărci-
le în clasoare sau colecţii şi totodată cere multă răbdare.Devenind filatelist,se menţine o
permanantă corespondenţă cu alţi colecţionari din ţară şi străinătate,se fac schimburi de
informaţii şi de materiale filatelice(mărci poştale,plicuri,ilustrate maxime,ştampile speciale etc)Se leagă prietenii.Cine speră în câştig bănesc,nu ar trebui să meargă mai departe.
Prima marcă poştală s-a tipărit în Anglia,la 06.Mai 1840;era de culoare neagră şi avea ca desen portretul reginei Victoria.In legătură cu apariţia ei se povestesc mai multe
întâmplări,unele din ele ţinând de domeniul legendei. Iată una din versiuni relatate de
Arthur de Rothild în”Histoire de la poste aux lettres”-Rowland Hill- un înalt funcţionar britanic-trecând printr-un sat din nordul Scoţiei,a fost martorul unei întâmplări,un poştaş a înmânat unei tinere fete o scrisoare expediată din Londra.destinatara a întrebat ce taxă
trebuie să plătească,iar,la aflarea sumei,a lăsat capul în jos,cuprinsă de o evidentă tristeţe
a întors plicul când pe o parte când pe alta şi a anunţat factorul poştal că nu dispunea de
o asemenea sumă.Fiind prezent la această discuţie, Rowland Hill a intervenit spunând că,întru-cât scrisoare vine de la o persoană dragă,el se oferă să suporte taxa cerută..Fata,
după o scurtă ezitare,i-a mulţumit,apoi a declarat că nu poate accepta un asemenea serviciu de la un necunoscut. S-a uitat încă odată la plic, l-a înapoiat poştaşului şi a intrat
În casă.
La scurt timp,Rowland Hill-părându-i se faptul ciudat- s-a reântors în acel loc
şi după multe insistenţe, a aflat enigma refuzului.Fata era logodită cu un muncitor
care lucra la Londra.Cei doi se înţelesără să comunice prin câteva semne grafice notate pe plic,care, decodificate,reprezentau veştile strict necesare.In momentul primirii scrisorii
destinatarul ezita câteva momente cu plicul în mână,timp suficient pentru citirea câtorva semne notate.Datorită stratagemei,de mai sus,cei doi logodnici corespondau fără să plătească nici o taxă.Pornind de la această poveste scoţiană de dragoste,Rowland Hill,a arătat autorităţilor necesitatea înbunătăţirii serviciului poştal,prin achitarea unei taxe la expedierea scrisorii,taxă care să fie reprezentată prin marca poştală.
La numai unn an de la apariţia primei mărci poştale în Octombrie 1841,ziarul
Times a publicat un anunţ prin care se arăta că o persoană dorind să-şi înfrumuseţeze
dormitorul prin lipirea pe pereţi a mărcilor poştale,strânse peste 16.000,număr insufi-
cient,se pare,deoarece autorul anunţului ruga să i se trimită şi alte timbre pentru reali-
zarea intenţiei sale.Acest ciudat apel a marcat într-un fel,începuturile filateliei,a colecţionării şi studierii mărcilor,ocupaţie care în decursul deceniilor,a luat o largă răspândire constituindu-se într-o adevărată pasiune ştiinţifică. In 1858,la 15 Iulie,înaintea
multor ţări europene,au apărut primele mărci poştale româneşti,azi,piese deosebit de
apreciate în orice colecţie,căutate şi admirate în toată lumea.Aceste prime mărci aveau ca desen capul de bour (atribut heraldic din stema Moldovei).De atunci şi până astăzi o
mulţime de mărci poştale româneşti au căpătat o anumită valoare şi ca documente istorice, ele reprezentând o cronică a istoriei poporului nostru,consemnând sau comemo-
rând evenimente de seamă din viaţa şi lupta înaintaşilor noştri;formarea poporului
român,luptele lui Mircea cel Bătrân,Ştefan cel Mare,Mihai Viteazul şi ale altor domnitori
împotriva cotropitorilor străini,răscoalele lui Doja,Horia,Cloşca şi Crişan,revoluţia lui
Tudor Vladimirescu şi revoluţia de la 1848.O serie de emisiuni amintesc de înfăptuirea în 1859 a Statului naţional prin Unirea Ţării Româneşti şi Moldovei,de eroicul război din 1877,când România şi-a câştigat independenţa de stat,de Unirea Transilvaniei cu România.De mănăstirile şi bisericile aflate în Basarabia şi Bucovina, de evenimentele petrecute până în zilel noastre.
Revenind la primele mărci poştale emise în ţara noastră, în (1858 15 Iul.-31Oct.),
Acestea au avut val. de-27 parale,negru pe roz pal,-54 parale,-albăstrui pe verzui.-81 parale.-albastru pe albăstrui,-108 parale albăstrui pe roz. Printe vedetele nelipsite din
marile colecţii din lume se află şi marca românească”Capul de bour” din prima emisiune
Această marcă poartă sigiliul vechii peceţi domneşti a Moldovei,de care este strâns legată cunoscuta legendă a lui Dragoş, care a vânat bourul pe frumoasele plaiuri moldove
ne. De la descălecarea voievodului maramureşan ,ţinuturile de la Milcov în sus şi în jos
s-au dezvoltat continuu;şi-au dezvoltat economia,comerţul şi-au înjghebat noi orânduieli
odată cu ele s-a dezvoltat şi serviciul de poştă. In 1857 statul preia în întregime exploa-
tarea serviciilor poştale,iar în 1858 administraţia poştală moldovenească introduce prima dată în sud-estul Europei,în luna Iulie,mărcile poştale
Atunci pentru prima dată,la poşta din Iaşi,se lipeşte pe o scrisoare, mica bucată de
hârtie gumată,al cărei cost reprezenta taxa de expediere. Şi astfel pe mărci apare capul de
bour în prima emisiune.S-au emis la început patru valori fiecare reprezentând o taxă poştală ce avea la bază costul expedierii unei scrisori simple în greutate de 2,5 dramuri
(8,07 grame) pe o distanţă de cel mult 8 poşte.
Din 24.064 de mărci tipărite în 1858 la Iaşi într-o rudimentară tipografie,şi după desenul unui artist rămas necunoscut, nu s-au folosit decât 11.756,întru-cât la 01.Noiemb.
al aceluiaş an,au intrat în uz un nou tarif poştal şi s-au emis alte mărci
. Imprimarea s-a făcut cu un singur clişeu în coli de 32 buc. Cu 8 perechi verticale întoarse.Din nr. 1. adică din 27 parale,se ştie la ora actuală despre existenţa unei
singure perechi întoarse uzate, care se află la British Museum din Londra.Originalele,
fiind confecţionate cu câte un singur clişeu pentru fiecare valoare în parte din cele 4,
prezintă cararacteristici care diferă de la o culoare la alta. Mărcile de aceiaşi valoare au
însă caracteristici permanente,fapt ce le diferenţiază de falsuri
3 Despre soarta celor rămase nevândute nu se ştie nimic precis,iar mărcile cumpărate atunci,prin cele 14 birouri poştale moldoveneşti,nu mai există decât un număr foarte redus.Ele constituie deasemenea azi,una dintre emisiunile clasice cu care se mândreşte filatelia. Românească.-
VEDETE FILATELICE. Marca poştală este ambasadorul tăcut al oamenilor,o linie de unire peste meridiane şi paralele.După trei ani de la naştere la o6 mai 184o,de către
englezul Rowland Hill, ea a trecut continentul european iar două luni mai tărziu cucere-
şte întreaga Americă. Cu toate acestea,prima marcă apărută în Anglia,cu valoare de 1 penny, nu este cea mai valoroasă marcă din lume. Alte “surori” mai tinere s-au clasat
în palmaresul acestei competiţii neoficiale pe primele locuri.De la 1,25 dolari
la 20.000 de dolari.Valoarea, aceatei mărci unice, este considerată ca cea mai mare din
toate emisiunile din lume de până acum.Colecţionarii din întreaga lume manifestă o
justificată curiozitatea de a o vedea şi admira în expoziţiile internaţionale.Ea se
situiază în primele emisiuni ale statelor,-Guiana britanică de 1 cent-,socotită cea mai
valoroasă marcă din lume şi cunoscută într-un singur exemplar în stare uzată,face parte
abia din a patra emisiune filatelică a Guianei britanice apărută în 1856,adică după 6 ani
de la prima emisiune. Desenul mărcii,într-un cadru dreptunghiular,reprezintă o corabie
(figură helaldică pe care o găsim şi pe stema ţării).Pe laturi găsim următoarele inscripţii;
-sus Brithis,jos-Guiana,la stânga-Postage,la dreapta valoarea-one cent.Ea este imprimată
pe hârtie groasă de culoare carmin în tipografia Bacem et Da!las din capitala coloniei
Georgetown.
Istoria şi aventurile acestei vedete filatelice;- Intr-una din zilele anului 1862, Vernon
E.L Vaughan,cotrobăind în podul casei părinteşti,a dat peste o legătură de scrisori căruia
i-a dat o importanţă deosebită,deoarece pe el îl interesau mărcile lipite pe ele.Printre ele
a găsit şi o marcă de 1 cent,cu colţurile retezate.Era viitoarea vedetă filatelică (cea mai
scumpă)-Guiana britanică- Din cauza aspectului puţin atrăgător, a vândut-o unui prieten cu modesta sumă de 1,23 dolari La scurt timp,la 1878, colecţia prietenului său a fost
trimisă spre licitaţie la Glasgow,unde a fost cumpărată cu preţul de 120 de lire sterline de
către Thomas Rispath,comerciant din Liverpool.Abia cel de al patrulea colecţionar pe numele Philippe Ferrari de la Renatiere care a cumpărat-o cu 150 de lire,şi-a dat seama de adevărata ei valoare.
Către sfârşitul primului război mondial, la moartea lui Ferrari,colecţia a fost vândută ca pradă de război,deoarece aceasta era de origine austriacă..La licitaţie,marca respectivă a fost viu disputată între doi colecţionari-alsacianul Maurice Burrus şi englezul Arthur Hind.Cel din urmă a achiziţionat-o în cele din urmă,devenind astfel al cincilea proprietar
al ei .După câţi-va ani,spre marea surprindere al lui Hind,un al doilea exemplar al acestei
celebre mărci,îi este oferit. El a cumpărăt exemplarul prezentat şi i-a dat foc în faţa stupe-
fiată a vânzătorului. Voia în felul acesta ca în lume să fie doar o singură marcă de un cent al Guianei britanice. La moartea lui Hind în 1933,marii colecţionari,dispută o adevă
rată cursă pentru achiziţionarea aceste mărci celebre,care se găsea în posesia văduvei lui
Hind.In 1940,doamna Hind este rugată să expună acest vestit exemplar la expoziţia de la
New-York .cu toate că la început şi-a dat acordul,până la urmă nu a îndrăznit să o expună
Nu mult după aceia marca vedetă a fost vândută unui colecţionar american cu suma de 20.000 de dolari.Şi în prezent marca de -one cent- al Guianei britanice este considerată
vedeta nr. 1- al filateliei.mondiale.
O altă piesă filatelică foarte valoroasă din lume,o reprezintă -o scrisoare cu cele două mărci poştale lipite pe ea din emisiunea “Post office” din insula Mauritius-1847-
aceste mărci nu au fost tipărite în Anglia şi trimise în insulă. Iată cum au apărut .
In anul 1847,guvernatorul insulei -Gomm- oferă o recepţie.Soţia acestuia Ledy Gomm,în dorinţa de a oferi oaspeţilor invitaţii în plicuri francate,cu mărci,după moda din
metropolă,dă o comandă unui bătrân ceasornicar care se pricepea şi la gravură,pe nume
Josph Bernard din Port Louis. La câteva zile,ceasornicarul a realizat clişeele şi le-a impri-
mat,astfel că mărcile fiind gata,au putut fi aplicate pe plicurile cu invitaţii.E de menţio-
nat că ele au fost puse în vânzare la ghişeul poştei într-un tiraj foarte redus,ceace a dus la
imediata lor epuizare. La executarea clişeelor pentru cele doună mărci,ceasornicarul Bernard,s-a inspirat după după mărcile engleze care circulau atunci,în jurul chipului regi-
nei Victoria el gravă textele ;”Mauritius”(numele insulei) şi “two pence”(valoarea nominală)-cuvântul “Postage” (poştă) şi în plus o indicaţie greşită”post office”(of..poştal)
ulterior a fost înlocuită cu “post pald”
Pentru gravarea clişeelor,Bernand a folosit o plăcuţă de aramă pe care fusese gravată o carte de vizită.Această plăcuţă se păstrează şi astăzi,ea a fost găsită de un strănepot al
Lady-ei Gomm,într-un vraf de hârtii de familie şi a ajuns în 1930 în posesia celebrului colecţionar Burrus.- Cu această placă au fost imprimate la timpul lor,câte 500 de exemplare din fiecare valoare,fiind cunoscute 26 de exemplare din aceastăî emisiune,mai precis “14 de one penny” şi “12 de two pence” .Astăzi în lume se găseşte un singur plic pe care se găsesc francate ambele valori ale acestor prime mărci poştale.
Povestea modului cum a circulat această scrisoare este lungă..Ea a fost trimisă iniţial în Anglia, de acolo trecând prin mai multe oficii poştale,unde a fost ştamplilată,a ajuns în sfârşit la Port Louis de Bordeaux după…85 de zile aşa cum rezultă din ştampile.
Merită povestită şi modul cum s-a găsit această scrisoare ;- Stimulat de lectura unui articol,un şcolar din Franţa,căutând prin corespondenţa tatălui său,a dat în anul 1903,
peste două scrisori cu mărci poştale lipite provenind din insula Mauritius.Unul dintre ele
era chiar plicul cu cele două valori. “fericitul “ descoperitor” nu-şi dădea seama de adevărata valoare a scrisorii găsite şi a vândut-o,desigur nu prea scump,ziaristului cu numele de Lenaire..La expertizele făcute cu ocazia unor licitaţii internaţionale s-a ajuns la
concluzia că,această scrisoare este unică în lume,valoarea ei a atins o sumă fabuloasă,
scrisoarea fiind socotită cea de a”Doua vedetă” în materie de raritate şi valoare
Desigur,că în lume mai sunt şi alte mărci poştale cu ştampile ocazionale şi foarte rare,
plicuri circulate,Ilustrate Maxime din primele emisiuni precum şi alte materiale filatelice
foarte scumpe, care sunt evidenţiate în numeroase cataloge din diferite ţări ale lumii.
.
NOTA –Dr.V.Neaga a devenit preşedintele Asociaţiei Mondiale de Maximafilie.
BIBLIOGRAFIE; File din Istoria poştală-selecţiuni- 1974
Catalogul mărcilor poştale româneşti pg.44-53
Revista Ştiinţă şi Tehnică – 1954.pag 61-64
Revista Ştiinţă şi Tehnică - 1956 -“Filatelie şi Istorie”
AUTOR Pacev Ioan,-colecţionar- pensionar la 8o de ani
August 2007-08-25
